1. Pentru corecta stabilire a consecințelor deciziei instanței de control constituțional, se impune în mod primordial determinarea sferei metodelor speciale de supraveghere la care se referă hotărârea.
1.1. Astfel, prin constatarea neconstituționaliății art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p., în mod evident, obiect de analiză îl constituie exclusiv metodele de supraveghere tehnică la care se referă norma menționată.
Aceasta rezultă de altfel din însăși denumirea marginală a art. 142 C.p.p., care privește “Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”, nefiind avute în vedere prin decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016 alte metode speciale de supraveghere și cercetare (art. 147-152 C.p.p.).
Prin urmare, doar metodele de cercetare specială la care se referă art. 138 alin. (1) lit. a-e C.p.p. sunt vizate de excepția de neconstituționalitate admisă, respectiv:
– interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;
– accesul la un sistem informatic;
– supravegherea audio, video sau prin fotografiere;
– localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
– obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane.
1.2. În privința activităților de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 01.02.2014 prin metodele prevăzute de art. 91 ind. 1 și următoarele C.p.p. 1968, se întrevăd două posibilități de apreciere a efectelor Deciziei nr. 51/16.02.2016.
Premisa în toate cazurile este dată, însă, în concret, de executarea acestor procedee probatorii de către alte organe decât organele judiciare penale, ce sunt la rândul lor privite de Decizia nr. 51/16.02.2016.
Sursa : www.juridice.ro