În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 6 aprilie 2016 a fost publicată Decizia nr. 2/2016 privind examinarea sesizărilor formulate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în dosarele nr. 4.027/118/2014 şi nr. 5.854/118/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept.
I. Titularul şi obiectul sesizării
Prin încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.027/118/2014, Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, sub aspectul determinării momentului de la care salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea nr. 284/2010:
– de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 (18 mai 2012) sau
– de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 sau
– de la data expirării perioadei de valabilitate a contractului colectiv de muncă prelungit printr-un act adiţional încheiat după data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.
Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 noiembrie 2015 cu nr. 4.112/1/2015.
La data de 19 noiembrie 2015 a fost înregistrată cu nr. 4.196/1/2015 sesizarea prin care Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a solicitat, prin Încheierea din data de 20 octombrie 2015, dată în Dosarul nr. 5.854/118/2014, pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea aceleiaşi probleme de drept.
Constatând că Încheierea din 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.854/118/2014, şi încheierea din 4 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.027/118/2014, ambele ale Curţii de Apel Constanţa, au acelaşi obiect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus conexarea Dosarului nr. 4.196/1/2015 la Dosarul nr. 4.112/1/2015.
II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
Pe fondul cauzei, pentru interpretarea corectă a prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 este necesar a se observa evoluţia legislativă şi conţinutul normelor care reglementează materia salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice.
Legea-cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din această lege, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor şapte familii ocupaţionale de funcţii bugetare, precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII.
Anexa nr. VIII din Legea nr. 284/2010 cuprinde reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi pentru cele aflate în coordonarea prim-ministrului, respectiv aflate sub controlul Parlamentului.
Aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, aşa cum rezultă din conţinutul art. 7 alin. (1) din această lege.
Prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, denumită în continuare Legea nr. 283/2011, s-a aprobat instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar pentru anul 2012. În acest sens, art. 4 din cuprinsul art. II stabileşte următoarele:
„(1) Valoarea de referinţă se menţine şi în anul 2012 la 600 lei.
(2) În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, ale căror contracte colective de muncă îşi încetează valabilitatea în anul 2012, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără a depăşi nivelul din luna decembrie 2011”.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 a intrat în vigoare la 18 mai 2012.
Din expunerea de motive rezultă că acest act normativ a fost adoptat în considerarea faptului că salariile şi alte drepturi de care beneficiază angajaţii din sectorul bugetar au fost diminuate prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat recuperarea parţială a acestor diminuări în condiţiile în care măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul iniţial al acestor drepturi, aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Articolul 2 alin. (2) din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, a cărui interpretare se solicită, are, în esenţă, un conţinut aproape identic cu cel al art. 4 alin. (3) din Legea nr. 283/2011, anterior redat. Singura diferenţă, nerelevantă pentru interpretarea ce se solicită a se efectua, este aceea că s-a înlăturat menţiunea finală, referitoare la nivelul maxim al salariului, pe care o conţine acest din urmă act normativ.
În acest cadru, textul a cărui lămurire se solicită relevă voinţa legiuitorului de a asigura revenirea la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010, în funcţie de modul de organizare şi finanţare al autorităţilor şi instituţiilor publice vizate, potrivit prevederilor legii-cadru de salarizare, dar numai după expirarea contractelor colective de muncă legal încheiate.
Raţiunea respectării contractelor colective de muncă se explică prin aceea că dispoziţiile art. 148 din Legea nr. 62/2011 consfinţesc principiul forţei obligatorii a contractelor colective de muncă, în temeiul căruia salarizarea personalului, reglementată prin contracte colective de muncă legal încheiate şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a normei de salarizare, trebuie respectată pe întreaga perioadă de valabilitate, reglementarea salarizării în această modalitate fiind guvernată de principiul tempus regit actum.
După împlinirea perioadei de valabilitate a contractelor colective de muncă, salarizarea personalului prevăzut de ipoteza normei analizate se realizează potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 în acord cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor acestei legi.
Prin urmare, interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, a căror lămurire se solicită, conduce la concluzia că referirea din textul actului normativ la prevederile contractului colectiv de muncă s-a făcut cu scopul de a se evidenţia că salarizarea personalului vizat de ipoteza normei se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă aflate în derulare, până la împlinirea termenului convenit, cu deplina respectare a drepturilor constituite prin contractele colective de muncă legal încheiate şi a căror durată de valabilitate subzistă la momentul apariţiei normei de salarizare.
După expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă, temeiul salarizării se regăseşte în reglementarea legală specială al cărei scop este acela de a realiza un sistem unitar de salarizare.
Nu se poate considera că textul legal ar avea în vedere şi contracte de muncă a căror aplicare ar putea fi prelungită prin acte adiţionale ulterioare, întrucât o atare interpretare ar goli de conţinut norma legală care ar putea fi astfel eludată prin voinţa comună a partenerilor dialogului social.
Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite sesizările formulate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în dosarele nr. 4.027/118/2014 şi nr. 5.854/118/2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, salariile personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare”.
Andrei Pap
Sursa : http://www.juridice.ro/